Desenele animate în copilărie

Astăzi mă gândeam cât de naiv puteam fi în copilărie. Cum mă uitam la Liga Dreptății sau X-men, îmi imaginam ce aș face cu asemenea puteri, îmi doream așa ceva și chiar încercam să văd dacă reușesc. Sigur că așa fac toți, dar măcar eu nu ma uitam la cei 5 colorați sau desene cu zâne. Ehh, sunt răutăcios, dar am crescut cu desene pline de acțiune și bătăi, mai apoi m-am calmat, că s-au scos.

Preferatul meu din X-men era Ciclopul, sau cum se traduce în română, îmi plăcea la nebunie cum putea să distrugă totul cu privirea. Chiar și ochelarii lui îmi plăceau. Din alte desene era interesant tipul verde cu inelul, nu le-am știut niciodată numele la toți și Flash, acela rapid care îi enerva pe toți.

Doar câțiva ani m-am bucurat de ele, cu FoxKids, apoi au venit cele gen Copiii de la 402, Viața cu Louie și curaj cățel laș. Mi-au plăcut și acestea, dar mi-a luat ceva să mă atragă. Cum nu era altceva, am făcut-o din obligație, trebuia să fac ceva, nu aveam calculator. Cu vreo doi ani înainte să vină Disney cu noile desene pentru copii educați am renunțat la ele și am trecut la Discovery.

Mă bucur că am avut o copilărie în acea vreme, chiar dacă vedeam explozii, nu m-am gândit niciodată să dau foc casei. Dar în ziua de azi, nu știu ce desene mai sunt, eu nu am văzut altceva decât cățeluși și cântăreți. Am rămas cu amintirile, ma mai uit din nostalgie la unele episoade, încă sunt pe internet, curând probabil că se vor pierde, mare păcat. Nici nu am suficient spațiu să le iau și să le pun la păstrare, copilul meu sigur va avea o copilărie de invidiat, doar îl învăț eu ce e frumos și ce e prostie.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?