Bărbaților le place fotbalul.

Ce le mai place bărbaților fotbalul. Eu nu sunt fan, nu am fost și nici nu mi-a plăcut să joc. Întotdeauna, și la sport, alegeam baschetul sau volei-ul. Nu văd sensul în a alerga după o minge să o dau mai departe, nu există un meci fără violență, fie ea și verbală. Asta nu e frumos, nu e ceva plăcut.

Am avut o vreme când mă uitam la meciuri și știam cam totul din Liga 1, dar am lăsat în urmă când vedeam cum echipele mari pierd cu cele de care nu a auzit nimeni. Poate că îmi plac mie lucrurile sigure, bine că nu m-am băgat la pariuri, deși îmi face cu ochiul această idee, dar va trebui să mă documentez un pic.

La meciurile importante se strânge lumea în baruri, la prieteni și savurează câte o bere. Poate acesta e un motiv pentru care nu îmi place, nu beau bere și nu sunt genul care iese cu băieții. Nu mă pasionează discuțiile lor, sunt mulți deșștepți care nu au habar despre ce vorbesc, dar o fac tare, iar dacă nu ești de-acord cu aberațiile lor, nu e de bine.

Prin generală mai jucam, mai mult stăteam, nici în poartă nu eram bun. Îi vedeam pe alții cum sar după minge, de parcă viața lor ar fi în joc, aceștia o fac de plăcere, e frumos, dar nu e pentru mine. Eu nu pot da totul, nu îmi place să arăt de ce sunt în stare, îmi place să surprind. Iar când sunt așteptări de la mine, de cele mai multe ori nu le îndeplinesc, le văd ca pe niște obligații.

Deci, fotbalul e un sport frumos, dacă e practicat din plăcere. Nu e un joc întotdeauna corect, iar persoanele care îl practică nu sunt întotdeauna agreabile. Hai că începe meciul, am plecat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?